M-am nascut visand. Cel mai mult imi este dor de Fat-Frumos si de Povestile Nemuritoare din copilarie. Totul era simplu si cald, de la vocea tatei, la radioul care imi zicea la opt fara zece “Noapte Buna Copii”. Am invatat sa citesc doar ca sa pot visa mai mult, cu Jules Verne sau Zevaco, si sa ma plimb cu degetul pe harta dupa Speranta lui Anton Lupan sau sa ma cred Winetoo …
Am crescut si nu m-am oprit din visat, am visat primul sarut si prima dezamagire din dragoste, fluturii din stomac cand am visat-o prima oara pe cea mai frumoasa fata din lume sau emotia cand am spus Da. Am visat tot liceul si toata facultatea cu bune si cu rele, am visat sa fiu programator si sa ajung in State. Am visat 26 de ani 2 saptamani si 4 zile, insa nu mai tin minte ce ora era cand m-am trezit.
De atunci am invatat ca nu e bine sa visezi tot timpul, pentru ca ajungi sa se naruie totul in jurul tau, tot ce ai gandit si ti-ai dorit, tot ce ai caldit incet, vis dupa vis. Un amic zicea ca dintr-un optimist convins am ajuns cel mai nashpa pesimist. Un Gica Contra, care nu vede decat lucrurile urate, rautatea din oameni si jumatatile goale de pahar. Ce este cel mai grav e ca greseste, sunt mai curand un realist si tot ce vad este ceea ce se intampla in jurul meu. Daca prin fumul de tigara al celui din fata mea, daca intre doua claxoane si manifestari de ginta, daca intre doua comentarii, un baga-mi-as si o felatie exprimate cu voce tare la un film, nu mai vad lucruri frumoase in lume imi pare rau.
Nu eu am dezamagit lumea, ci ea pe mine. Am dorit sa o schimb insa nu a vrut, am incercat sa educ din ea cat am putut insa nu sunt un profesor bun, m-am certat cu ea si cu toti cei din jurul meu pana cand s-a terminat totul si a ramas sa vad doar rautatea, ura si neputiinta. Si cu toate astea inca mai traiesc uneori momente de sublima frumuseste care ma lasa mut. Si e mare lucru sa ma faca ceva sa ma opresc din vorbit.
M-am lasat de visat … am inceput sa traiesc si sa fiu egoist. Sau pesimist. Cert este ca m-am schimbat, si atunci cand m-am trezit m-am nascut a doua oara. Pacat ca odata cu visele nu au disparut si cosmarurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu