Profu'

La profu’ am ajuns intr-o dimineata din septembrie. Era prea devreme pentru mine si prea cald ca sa ma simt in largul meu. In plus a trebuit sa stau si sa astept pe la usi, in picioare, alaturi de multi altii. Asa se intampla intodeauna cand vrei sa ajungi la o vedeta. Stai si astepti pana cand o secretara insipida si mult prea plina de importanta slujbei sale care salveaza vieti te pofteste inauntru, iar eu umil, cu buchetul de flori in maini si balbaind scuze, intru cu capul plecat ca nu cumva sa ma uit direct in ochii ei si sa o supar, ca dupa aia iarasi o sa stau la usi. As fi vrut sa povestesc ca s-a intmplat altfel dar nu a fost sa fie.

Am intrat la prof si in birou. Mirosea a chirurg excelent, a Kent lung si pe pereti erau poze de la conferinte si un afis mare “In aceasta unitate sanitara nu se fumeaza”. M-am gandit atunci cat de meserias e profu’ asta daca in spitalul lui isi permite sa-si igonore propriile reguli.

M-a asezat pe scaun, s-a uitat la mine in gura si apoi a inceput sa ma intrebe. Intrebarile curgeau una dupa alta prin fumul de Kent si ma intrebam daca chiar e real. M-a intrebat daca fumez sau daca am fumat. I-am raspuns ca nu, insa nu m-a crezut, ca doar el si-a dat doctoratul acum multi ani si stie clar ca majoritatea tumorilor de pe limba sunt cancer iar la oameni atat de tineri sunt de la fumat. Am tusit de doua ori de la fum, am lacrimat un pic si i-am raspuns ca eu sunt mai special. M-a intrebat daca beau alcool sau daca m-am muscat de limba. I-am rspuns ca nu. La final a concis ca trebuie sa fiu intr-adevar special, dar ca o sa stie sigut de abia dupa ce ma opereaza.

Poate ca unii medici incearca sa te menajeze sa te ia pe ocolite, insa nu era genul lui. M-a intrebat daca vreau sa stiu adevarul, i-am zic ca-l stiu deja. M-a intrebat ce stiu si i-am zis ca nu cred ca sunt atat de norocos incat sa nu ma incadrez in trend. A zambit. A fost singura data cand l-am vazut zambind. In rest a fost dur, insensibil, brutal si lipsit de constiinta adica exact cum ar trebui sa fie un chirurg excelent. Nu mi-a bagat mana in buzunar insa a acceptat o sponsorizare pentru spital, dar nu sub forma de bani.

De cele mai multe ori pe scaunul sau am plans de durere pentru ca nu cred ca avea idee despre ce inseamna compasiunea. Stia totul despre cancerul de BMF insa fuma tigara dupa tigara la el in birou, fara sa-i pese ca tot ceea ce incearca sa repare in fiecare zi i se poate intmpla si lui. Nu mi-a placut niciodata pentru ca nu avea ce sa-mi placa la el, insa il respect enorm pentru ceea ce face. E incredibil si mi-as dori sa se lase de fumat. Poate ca asa o sa traiasca mai mult ca sa poata salva mai multi oameni.

Dupa ce am plecat de la el, m-am ales cu 2 hartii. Una cu lista de analize si niste mazgalituri pentru medicul de famile. Asa ca a am pus mana poe mobil si l-am sunat pe Octav sa-l intreb cand sa merg pe la el ca e gorasa rau. Octav a zis sa vin a doua zi de dimineata la cabinet fara sa mananc sau sa beau. Doamne cat urasc sa ma trezesc devreme !!!