Sad but True

I think computer viruses should count as life. I think it says
something about human nature that the only form of life we have
created so far is purely destructive. We've created life in our own
image.

Stephen Hawking

Link de la prieteni

"Stii ce mananci ?" e o intrebare fumata, intoarsa pe toate partile, in care fiecare dintre noi este expert, insa am incercat pe pielea mea si e buna. Personal cred ca tine mai mult de common sense decat de stiinta insa, David Servan-Schreiber tine neaparat sa ma contazica ... Cred ca mai corect ar fi "Stii cum traiesti??". Nu, nu stiu.

Profu'

La profu’ am ajuns intr-o dimineata din septembrie. Era prea devreme pentru mine si prea cald ca sa ma simt in largul meu. In plus a trebuit sa stau si sa astept pe la usi, in picioare, alaturi de multi altii. Asa se intampla intodeauna cand vrei sa ajungi la o vedeta. Stai si astepti pana cand o secretara insipida si mult prea plina de importanta slujbei sale care salveaza vieti te pofteste inauntru, iar eu umil, cu buchetul de flori in maini si balbaind scuze, intru cu capul plecat ca nu cumva sa ma uit direct in ochii ei si sa o supar, ca dupa aia iarasi o sa stau la usi. As fi vrut sa povestesc ca s-a intmplat altfel dar nu a fost sa fie.

Am intrat la prof si in birou. Mirosea a chirurg excelent, a Kent lung si pe pereti erau poze de la conferinte si un afis mare “In aceasta unitate sanitara nu se fumeaza”. M-am gandit atunci cat de meserias e profu’ asta daca in spitalul lui isi permite sa-si igonore propriile reguli.

M-a asezat pe scaun, s-a uitat la mine in gura si apoi a inceput sa ma intrebe. Intrebarile curgeau una dupa alta prin fumul de Kent si ma intrebam daca chiar e real. M-a intrebat daca fumez sau daca am fumat. I-am raspuns ca nu, insa nu m-a crezut, ca doar el si-a dat doctoratul acum multi ani si stie clar ca majoritatea tumorilor de pe limba sunt cancer iar la oameni atat de tineri sunt de la fumat. Am tusit de doua ori de la fum, am lacrimat un pic si i-am raspuns ca eu sunt mai special. M-a intrebat daca beau alcool sau daca m-am muscat de limba. I-am rspuns ca nu. La final a concis ca trebuie sa fiu intr-adevar special, dar ca o sa stie sigut de abia dupa ce ma opereaza.

Poate ca unii medici incearca sa te menajeze sa te ia pe ocolite, insa nu era genul lui. M-a intrebat daca vreau sa stiu adevarul, i-am zic ca-l stiu deja. M-a intrebat ce stiu si i-am zis ca nu cred ca sunt atat de norocos incat sa nu ma incadrez in trend. A zambit. A fost singura data cand l-am vazut zambind. In rest a fost dur, insensibil, brutal si lipsit de constiinta adica exact cum ar trebui sa fie un chirurg excelent. Nu mi-a bagat mana in buzunar insa a acceptat o sponsorizare pentru spital, dar nu sub forma de bani.

De cele mai multe ori pe scaunul sau am plans de durere pentru ca nu cred ca avea idee despre ce inseamna compasiunea. Stia totul despre cancerul de BMF insa fuma tigara dupa tigara la el in birou, fara sa-i pese ca tot ceea ce incearca sa repare in fiecare zi i se poate intmpla si lui. Nu mi-a placut niciodata pentru ca nu avea ce sa-mi placa la el, insa il respect enorm pentru ceea ce face. E incredibil si mi-as dori sa se lase de fumat. Poate ca asa o sa traiasca mai mult ca sa poata salva mai multi oameni.

Dupa ce am plecat de la el, m-am ales cu 2 hartii. Una cu lista de analize si niste mazgalituri pentru medicul de famile. Asa ca a am pus mana poe mobil si l-am sunat pe Octav sa-l intreb cand sa merg pe la el ca e gorasa rau. Octav a zis sa vin a doua zi de dimineata la cabinet fara sa mananc sau sa beau. Doamne cat urasc sa ma trezesc devreme !!!

Allah fie cu noi

Cel mai tare lucru din viata mea a fost un fistic. Mic, dar al dracului de important. Era verde, prajit si cu sare, insa se incapatana sa iasa din coaja. A fost mana divinitatii care a pornit tavalugul de evenimente din viata mea, care m-a trezit din visare si m-a trimis in plin cosmar, desi harbar nu aveam atunci. Era momentul ala dintre vis si realitate de care nu esti niciodata constient.

L-am cumparat din Metro pentru Gabi, care probail ca intr-o viata anterioara a fost elefant, la cat de mult ii place sa rontaie chestii d’astea. Eu m-am incapatanat sa-l mananc si ca deobicei a cedat cel mai destept, in cazul de fata nu eu dar nici fisticu’. A cedat maseaua care s-a rupt cu scrasnet si cu gust de dentist. La dracu cu fisticu’ asta …

Asa ca luni trebuia sa merg la dentist, insa cum in primii 26 de ani din viata intodeauna am pus munca pe primul loc am ajuns dupa 2 saptamani, cand deja limba se ranise in maseaua sparta. Dentista mi-a zis ca m-am ales cu o taietura de toata frumusetea, iar eu uitiand-ma adanc in ochii ei ca sa nu tzzip am lasat-o sa scoata ce mai ramasese din masea. Apoi a vorbit de colutoriu, glicerina boraxata si iritatie mecanica. Avea ochii verzi, parul castaniu lung si cret, asa ca m-am dus la farmacie, si m-am intors dupa 2 saptamani la control si scos de ate. Surprinzator pentru mine m-am ales cu o trimitere la BMF la Urgenta (pentru infideli este vorba de Spitalul de Chirurgie Buco-Maxilo-Faciala, pentru aia pe care ii doare capu’ e vorba de o Stomatologie mai avansata).

Si ca sa vezi cum Allah e mare si atotstiutor, la Urgenta am dat peste Abdul Mohamad bin Ceva care era de garda in ziua aia. Deh fistic la arab trage. Eu, ca un cunoscator intr-ale cum se iau examenele daca esti arab la medicina in Romania, m-am uitat chiorash. El in schimb s-a uitat la limba mea, a zis ca e nashpa si ca trebuie sa mergem sa ma vada un doctor meseriash, ca el crede ca e tumoare ca asha a vazut el in poza din cartea de chirurgie din anul 5. Bine ca steam jos, ca era sa cad pe spate cand am auzit ca Abdul chiar deschisese cartea de chirurgie. In 10 minute eram cu liftul la etajul trei unde l-am cunoscut pe Tavi, care a vorbit de colutoriu, glicerina boraxata si iritatie mecanica. Si fiindca mai auzisem de asta am vorbit si eu ca sa ma dau rotund ca stiu de ele. Asa ca m-am ales cu o programare la consult la domnul profesor si cu senzatia ca Allah a vrut sa-mi transmita un mesaj prin fisticul ala.

Cat de clar a fost mesajul am aflat in prima faza acasa cu Google. Eu zic asa, singurul lucru care nu minte pe lumea asta e statistica, iar statistic vorbind 97% din tumorile de pe limba sunt cancer. Daca tin cont ca nu tin minte sa dfi visat anterior ca m-am muscat de limba si ca am facut 3 ani de statistica la ASE e destul de clar la ce se reduce problema: “Cat de norocos te simti ??”. Sincer n-am stiut ce sa raspund, dar dupa un Cernobal, Pepsi, Mac, KFC, munca ca migu si scoala mai mult de 16 ore pe zi, nu prea imi venea sa cred ca o sa castig la loto. Cat de norocos am fost aveam sa aflu mult mai tarziu, din fericire nu prea traziu ca sa mai schimb ceva.

Data viitoare o sa incerc sa miros betigase parfumate, sa mananc curry sau ce o mai fi nevoie ca sa ma vada si restul dumnezeilor, nu de alta dar daca a fost nevoie de Allah e nashpa, inseamna ca al meu inger ma cam parasise pe parcurs si e bine sa te pui bine cu toti, ca nu stii de unde sare fisticu (pardon iepurele …). Si daca e careva care sa zica ca nu o sa mai fie o data viitoare, cu siguranta se insala. Eu nu mai cred in vise. Si totul din cauza unui fistic …

Vise

M-am nascut visand. Cel mai mult imi este dor de Fat-Frumos si de Povestile Nemuritoare din copilarie. Totul era simplu si cald, de la vocea tatei, la radioul care imi zicea la opt fara zece “Noapte Buna Copii”. Am invatat sa citesc doar ca sa pot visa mai mult, cu Jules Verne sau Zevaco, si sa ma plimb cu degetul pe harta dupa Speranta lui Anton Lupan sau sa ma cred Winetoo …

Am crescut si nu m-am oprit din visat, am visat primul sarut si prima dezamagire din dragoste, fluturii din stomac cand am visat-o prima oara pe cea mai frumoasa fata din lume sau emotia cand am spus Da. Am visat tot liceul si toata facultatea cu bune si cu rele, am visat sa fiu programator si sa ajung in State. Am visat 26 de ani 2 saptamani si 4 zile, insa nu mai tin minte ce ora era cand m-am trezit.

De atunci am invatat ca nu e bine sa visezi tot timpul, pentru ca ajungi sa se naruie totul in jurul tau, tot ce ai gandit si ti-ai dorit, tot ce ai caldit incet, vis dupa vis. Un amic zicea ca dintr-un optimist convins am ajuns cel mai nashpa pesimist. Un Gica Contra, care nu vede decat lucrurile urate, rautatea din oameni si jumatatile goale de pahar. Ce este cel mai grav e ca greseste, sunt mai curand un realist si tot ce vad este ceea ce se intampla in jurul meu. Daca prin fumul de tigara al celui din fata mea, daca intre doua claxoane si manifestari de ginta, daca intre doua comentarii, un baga-mi-as si o felatie exprimate cu voce tare la un film, nu mai vad lucruri frumoase in lume imi pare rau.

Nu eu am dezamagit lumea, ci ea pe mine. Am dorit sa o schimb insa nu a vrut, am incercat sa educ din ea cat am putut insa nu sunt un profesor bun, m-am certat cu ea si cu toti cei din jurul meu pana cand s-a terminat totul si a ramas sa vad doar rautatea, ura si neputiinta. Si cu toate astea inca mai traiesc uneori momente de sublima frumuseste care ma lasa mut. Si e mare lucru sa ma faca ceva sa ma opresc din vorbit.

M-am lasat de visat … am inceput sa traiesc si sa fiu egoist. Sau pesimist. Cert este ca m-am schimbat, si atunci cand m-am trezit m-am nascut a doua oara. Pacat ca odata cu visele nu au disparut si cosmarurile.