La Inalta Poarta ...

Imi aduc aminte de virulenta si verticalitatea lui Ponta si Antonescu referitoare la neatarnarea Romaniei si romanilor fata de europeni si a lor uniune. Provizoriul presedinte al tarii o luase la intrebari pe doamna Merkel, Ponta ne explica clar ca noi ne tinem tare, ca avem coloana vertebrala si nu mergem in genunchi la puterile straine. Up yours Baroso! Natiune, popor, mandire! Toate in perioada referendumului.

La 1 februarile trebuia sa intre in vigoare codul de procedura civila. Cod care includea in el cateva prevederi prin care romanii pacaliti de catre banci nu mai erau obligati sa dea fiecare in judecata banca si sa astepte 3 ani ca sa isi primeasca dreptatea. Motivatia e halucinata "Ponta a precizat că bugetul de anul trecut nu a fost construit pentru aplicare Codului de Procedură Civilă"

Bancile tipa de mama focului ca o sa fie nenorocite daca se intampla asta. Ca sunt zeci de milioane de euro in joc, ca e dezastru. Fie vorba intre noi, sunt zeci de milioane de euro in joc, milioane luate cu japca de la clientii fraieri prin metode de cele mai multe ori ilegale si in toate cazurile IMORALE. Adica a crescut dobanda o sa o crestem si pe a voastra. A scazut, asta e ghinion pentru client si marca banu' ca altfel te executam.

E naspa. Niste smenari (bancile), prin metode si contracte demne de niste escroci notorii, au luat banii unor oameni. Codul de procedura civila venea sa le dea acestora din urma (a se citi poporul roman) drepturi prin care puteau sa repare acest lucru. Bancile au facut lobby. FMI a venit la Bucuresti si a zis ... amanati. Guvernul Ponta a executat imediat, fara sa comenteze. Cine pierde? Tot fraierul care isi plateste impozitele si ratele. Era cel puitn MORAL sa ii dai dreptul sa isi ia banii inapoi, daca justitia ii dadea dreptate. Atentie, nu era vorba de o lege prin care bancile sa fie obligate sa plateasca. Este vorba de o prevedere prin care ti se simplifica procedurile si ti se usureaza accesul la justitie.

Unde e neatrnarea fata de "puterile straine"? Unde sunt interesele poporului? Unde sunt comentariile partizanilor USL, pui de daci si de romani? Unde e revolta? ... Nu mai e ... ca nu poti sa ai verticalitate cand fruntea ta e in tarana fata de Inalta Poarta. Parodon FMI vroiam sa zic!

Cei 20%

Tot ce conteaza in lumea capitalista e optimul lui Pareto. In produsele pe care le facem, in modul in care ne calculam rentabilitatea unei investitii sau al unui proiect, in modul in care ne prioritizam actiuniile, feature-urile sau produsele, exista acel 80% devenit regula.

De exemplu 80% din "bercenari" l-au ales pe Voiculescu. Ieri, toti acesti 80% si-au luat-o optim peste bot, pentru ca domnul senator a ales sa demisioneze pentru a mai juca alba neagra cu justitia. In alte cuvinte a facut ceva pe toti cei care si-au pus stampila pe el in speranta ca va face ceva bun cu mandatul lui. Domnul Voiculescu a luat acest mandat si s-a sters cu el la fund. Cu fiecare stampila in pare, pentru ca cantitatea de dejectii este mare.

Ma bucur sincer am fost in restul de 20%.

America ilogica

Nu stiu daca e pe bune sau e doar o gluma proasta dar cred ca tocmai am citit cea mai proasta lege posibila. Deci, daca e pe bune, si esti cetatean american tocmai a devenit ILEGAL sa iti deblochezi telefonul.

Adica un detinator de pasaport al SUA, daca isi cumpara un telefon blocat intr-o retea si vrea si el sa mearga la baietii din Regie ca sa poata sa-l foloseasca in orice alta retea de telefonie mobila poate sa stea la racorica pana la 10 ani si sa plateasca 1 milion de $.

Articolul in original il gasiti in The Atlantic. Daca aveti 15 minute de pauza puteti sa aruncati un ochi si pe comentariile de pe Reddit.

Partea interesanta este, ca daca legea ar fi data in Romania, cel mai probabil ar dura exact 10 minute pana la primul mod de a scapa de ea. L-as ruga pe colegul de munca sa imi duca el telefonul la deblocat, pentru ca textul e clar: Nu ai voie sa-ti deblochezi telefonul TAU. Nu zice nimic de al altuia :).

Inca nu m-am decis daca pur si simplu e vorba de prostie si incostienta crasa, sau pur si simplu cineva are chef de glume ...

O intamplare adevarata

Viata bate filmul. De exemplu nu iti poti inchipui se poate termina cu o masa la restaurant, cand esti invitat sa sarbatoresti o zi de nastere. Si totusi, un astfel de scenariu este posibil, oricat de improbabil ar parea. Din nefericire ieri am fost spectator la un incident halucinant.

Oricat de mult au incercat cei din restaurat sa il salveze, omul se axfisia din cauza unei bucati de carne de vita. Metoda Heimlich nu a functionat nici macar cand cel care a incercat sa o aplice era cat un munte de om. Veniti aproape toti, angajatii si mesenii au incercat fara succes sa-l ajute, inclusiv tinandu-l de picioare cu capul in jos. Pana la urma tot ce au mai putut face a fost masajul cardiac.

Ambulanta a ajuns in cam 8 minute de la momentul la care inca isteria nu incepuse,insa sirenele celor de la SMURD acoperind cu greu tipetele sotiei disperate. Sotul a fost intubat, oxigen, palete de resuscitare toate insotie de tipetele sotiei si lacrimile celor din jur.

Nu stiu daca domnul respectiva a supravietuit sau nu, pentru ca am plecat inainte de a vedea deznodamantul. De altfel nici macar nu mai vroiam sa stiu. Insa dupa experienta de ieri, doua lucruri sunt foarte clare: viata te ia prin surprindere ... si e indicat sa mesteci mancarea bine inainte de a o inghiti.

De regim

Sunt la regim de slabit dupa toate „porcariile” si tavile de prajituri de la sfarsitul anului. Cutia de ciocolata Poiana cu ingrediente un pic sarate pe care am topit-o in 3 zile nu se pune la socoteala. Se pune doar la kilograme.

Asta inseamna ca pe langa ca sunt un pic kranky visez mancare. Si cum nu are farmec sa visezi mititei, sarmale si alte de astea, m-am trezit uitandu-ma lung de tot la un pliant care se odihneste la mine pe birou de mai bine de doi ani.

Arroz con pato, pato entomatado, ceviche, pescados y mariscos. Intr-un cuvant Restaurant El Rincon de Pato. Am ajuns in Lambayeque in ultima mea excursie din Peru ca sa vad muzeele Tumba Real si Brüning. Primul cu tematica Lord of Sipan a fost fabulos. Al doilea a fost prafuit dar cu o ceramica si bijuterii Chimu si Moche senzationale. Cumva dupa atat cultura mi s-a facut foame si am intrebat unde pot manca ceva bun. Algo muy bueno adica.

Cand un localnic mai spalat mi-a zis de El Rincon de Pato si a adaugat si sintagma turistico am strambat din nas. A zambit cand mi-a vazut grimasa, si a zis ca e tipico criollio si ca turistico e pus in nume doar pentru ca e la marginea orasului si altfel n-ar calca nici un picior de turist pe acolo. El mehor pato!

Asa ca am luat un chu chu (echivalentul peruan al unui tuk-tuk) si dupa 15 minute de mers pe stradute construite in plin desert si cu mustati spre cer am ajuns in ceea ce s-ar numi o mahala. Pentru mai putin pudici, un fel de strada din Ferentari doar ca in mijlocul desertului.

Cu inima cat un purice am intrat si am macant senzational: peste innabusit in suc de mango pe pat de piure de porumb cu cartofi dulci si banane prajite.

Si pentru ca restaurantul era faimos pentru rata cu orez nu am ratat nici file de rata in sos de vin cu mere sote si orez. Sa visezi cu ochii deschisi nu alta!

Totul a fost insotit de doua Cusquena, una bruna si una blonda.

Imi e pofta de America de Sud ...

Sabia lui Stefan cel Mare

Paharele stau cuminti pe masa de lemn, acompaniate de scaune cu design aparte si mult haz de necaz. De mult timp nu ne-am mai vazut in formula asta, impreuna, si avem multe de povestit. Cateva pahare de vin de mai tarziu, dupa ce am trecut prin banalitatiile legate de ultimii doi an de viata personala, ajugem in sfarsit la subiecte serioase legate de politica, de Romania … despre viitor.

Culmea, crasma in care ne auzim vocile e numita dupa o carte a lui Cioran, iar masa suntem trei autohtoni care traim in Romania si doi romani care muncesc afara. Cei doi autoexilati, care au dat bir cu fugitii nu traiesc nici in Anglia si nici in Irlanda. Ei doar muncesc acolo, pentru ca nu e de conceput sa traiesti in alta parte decat in Romania, cand tu esti pui de dac. E una din putinele dati cand tac si ascult. E greu, dar vinul e excelent si asta ajuta.

Resuim cumva sa trecem de absurdul situatiei prin glume. Tonul il dau expatii care ajunsesera intr-o pozitie inconfortabila, la a fi aratati cu degetul. Deschid gura si schimb subiesctul, povestind despre vacante viitoare si concedii trecute, si Instambulul devine punctul comun. Toti l-am vizitat, majoritatea anul trecut. Si am ajuns la sabia lui Stefan cel Mare, cel mai mare dintre toti romanii.

Incep din nou sa ascult si ma ingrozesc cum comunismul nationalist al anilor 80 a reusit sa ne intipareasca in retina si in creier imaginea eronata a istoriei. In fata mea, paharul se goleste, si creste patosul cu care Stefan, figura legendara devine epopeica, napolenoica, maginfica si tot odata grotesc de ilogica.  E imaginea din povestiri istorice, cu domnitorul cu coroana care e roman, nu moldovean, cu ai sai razesti cu furci si coase care spulbera val dupa val de ieniceri profesionisti inarmati pana in dinti, ostasi ai unui imperiu pagan care vrea sa ne asupreasca pe noi, romanii, sa ne dezbine pentru ca suntem prea buni, sa ne cucereasca pentru ca suntem prea bogati, prea destepti si prea bine pozitionati.

Ascult minute in sir aceiasi retorica plina de eroismul deja arhicunoscut. Ctitor de manastiri si biserici, nu de drumuri si orase. Unsul lui Dumnezeu pe pamant impotriva armatelor lui Alah, marele aparator al crestinatatii. Bai occidentalilor, fraierilor, daca nu era Stefan sa castige razboiul cu turcii voi acum ati fi avut moschei nu catedrale.

Il opresc scurt din retorica. Auzi? Daca i-a batut pe turci, cum de a ajuns sabia lui in muzeul din Istanbul? Nici nu apuc sa termin intrebarea ca tavalulg reporneste. E respectful turcilor pentru geniul militar si curajul lui Stefan. Mamele otomane obisnuiau sa-si sperie copii care nu-si mancau tot brocoliul cu imaginea acestui mare domnitor. Sunt foarte aproape de a renunta cand mai arunc o intrebare. Daca Stefan a castigat razboiul, de ce a pierdut sudul Basarabiei si a platit tribut?

Se face un pic de liniste. Implacabil vine raspunsul … era batran, obosise si nu mai putea sa-i bata pe turci de unul singur ... Cred ca e singurul razboi din istoria omenirii cand dupa ce ai castigat, rezultatul e sa cedezi teritorii si sa platesti tribut celui care a pierdut.

Si atunci ma loveste. Stefan este intradevar un erou. Nu pentru ca i-a batut pe turci sau pentru ca a ascultat de maica-sa cum ne zice Bolintineanu. Ci pentru ca a avut curajul sa incerce sa schimbe lumea si a facut atat cat a putut el pentru asta. La fel cum cei doi “britanici” de langa mine sunt eroi pentru ca au lasat in spate locul in care s-au nascut pentru o viata mai buna, nu una mai usoara. Noi am ramas si nu facem nimic ca sa schimbam jegul si clica care ne inconjoara.

Dinescule, mai toarna un pahar! Nu te cunosc ca poet, dar la vin esti maestru …