De cand l-am auzit prima oara la Profesionistii pe Neagu Djuvara m-a fermecat. I-am citit Amintiri din pribegie pentru ca mi s-a parut ca a avut o viata fantastica. Inca mai ascult in masina emisiunea pe care am vazut-o acum mult timp si de fiecare data ma minunez cum un astfel de om nu este mai des present in media pe care o consumam zilnic. Tot din cauza Eugeniei Voda l-am descoperit sip e Lucian Boia si acum acum vreo doi ani am inceput sa-I citesc cartile.
E halucinant sa vezi cat de multa minciuna si exagerare e in cartea de istorie pe care ai primit-o in scoala. Cartile lui Lucian Boia sunt pretentioase si bine documentate, extrem de credibile si din pacate probabil adevarate. E mult echilibru in istoria noastra si dupa ce le citesti iti dai seama ca toate miturile cu care ai crescut, fie ca erau date de Scrisoarea a III-a sau de Legende Istorice erau exagerari si marketing. E pentru prima oara cand am inteles cat de bine au reusit comunistii sa faca marketing :). Insa cartile lui Boia au o problema. Nu sunt usor de citit, cel putin nu de marea masa a oamenilor.
Aici intra in scena Neagu Djuvara . O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri este o carte captivanta, o poveste frumoasa si usor de digerat in care se puncteaza multe adevaruri incomode pe care le citisem deja la Boia. Cred ca orice om nascut dupa 1945 ar trebui sa citeasca cartea asta macar de curiozitate, daca nu pentru a-si afla istoria.
Ieri in metrou am avut o surpriza placuta. Pe peron in Unirea eram 2 oameni cu cartea asta in mana :). Un alt fel de Cancan as putea zice :)
