Un pic de istorie cu cartea in mana

De cand l-am auzit prima oara la Profesionistii pe Neagu Djuvara m-a fermecat. I-am citit Amintiri din pribegie pentru ca mi s-a parut ca a avut o viata fantastica. Inca mai ascult in masina emisiunea pe care am vazut-o acum mult timp si de fiecare data ma minunez cum un astfel de om nu este mai des present in media pe care o consumam zilnic. Tot din cauza Eugeniei Voda l-am descoperit sip e Lucian Boia si acum  acum vreo doi ani am inceput sa-I citesc cartile.

E halucinant sa vezi cat de multa minciuna si exagerare e in cartea de istorie pe care ai primit-o in scoala. Cartile lui Lucian Boia sunt pretentioase si bine documentate, extrem de credibile si din pacate probabil adevarate. E mult echilibru in istoria noastra si dupa ce le citesti iti dai seama ca toate miturile cu care ai crescut, fie ca erau date de Scrisoarea a III-a sau de Legende Istorice erau exagerari si marketing. E pentru prima oara cand am inteles cat de bine au reusit comunistii sa faca marketing :). Insa cartile lui Boia au o problema. Nu sunt usor de citit, cel putin nu de marea masa a oamenilor.

Aici intra in scena Neagu Djuvara . O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri este o carte captivanta, o poveste frumoasa si usor de digerat in care se puncteaza multe adevaruri incomode pe care le citisem deja la Boia. Cred ca orice om nascut dupa 1945 ar trebui sa citeasca cartea asta macar de curiozitate, daca nu pentru a-si afla istoria.

Ieri in metrou am avut o surpriza placuta. Pe peron in Unirea eram 2 oameni cu cartea asta in mana :). Un alt fel de Cancan as putea zice :)

Viitor luminos City Mall are ...

As fi vrut ca povestea de mai jos sa fie fictiune pura, dar n-a fost sa fie. Si ca sa intelegeti un pic contextul ... Mall-ul e in faliment si nu mai are decat cateva magazine deschise, si sufla vantul prin el. Parcarea are 10 etaje iar gradul maxim de ocupare e de 30% din care o mare parte sunt riverani. Povestitorul e un client  care de 4 ani plateste.

Plin de voie buna am luat rucsacul fermecat in spate si am zis sa imi rup cateva minute din ziua de azi ca sa-mi continui contractul cu stapanirea parcarii unde imi tin calul. Dupa ce cuvincios am salutat si m-am prezentat doleanta am aflat ca noua stapanire a schimbat contractul si ca de acum incolo cere tuturor poseorilor de cai o dijma de 50 de arginti garantie pentru cartela fermecata de intrare in grajd (pardon parcare ...). 

Seful stapanirii, acest magnific logofat mandru purtator al numelui Laurentiu Ciocirlan, ii zice muritorului de rand (adica eu) ca s-au scumpit cartelele si stapanirea nu-si poate permite sa le piarda asa aiurea. Ca doar in patru ani, eu ca posesor de cal am pierdut ... nici una.

Marele voievod al parcarii aproape goale a fost sfatuit de alti vornici cum ca asa ar trebui scris in contract ca sa ajute la crearea unei relatii de incredere. Adica in 4 ani, fraierul de mine a avut incredere sa primeasca factura si bonul dupa 2 saptamani de la plata, sa dea banii in avans cand stapanirea fanariota era in faliment, da acum nu mai sunt de incredere. Le prezint situatia si vine si rapunsul prompt. Esti unul din multi! 

Eu stiu ca sunt unul din multi. Stiu si mai bine ca in cazul asta multi au fost, putini au ramas. Si mai stiu ca cei 50 de arginti ceruti de stapanire reprezinta sub 3% din punga dolodora pe care o dau dregatorilor in fiecare an. Ce nu vreau e sa fiu tratat ca un oarecare (da se poate zice ca am pretentia de a ma simti special pe banii mei). Vreau sa fiu respectat, sa mi se dea impresia ca sunt important, ca parerea mea conteaza, ca problemele oricat de mici sau mari sunt adresate, mai ales cand am dat dovada de intelegere de fiecare data cand am fost rugat sa fac asta.

Le-am oferit si o solutie magica la problema stapanirii. Sa scrie in contract ca ma oblig sa platesc 50 RON daca pierd cartela. Dar nu se poate ca legea e lege pentru toti, mai putin atunci cand scrie ca au numar de urgenta (cand nu merge bariera) dar nu raspunde nimeni, sau cand iti dau factura la 2 saptamani dupa ce ai platit ca n-au stampila, and so on ... Le-am zis ca daca pierd cartela si nu pot sa-mi scot masina din parcare fara ea o sa platesc ca doar nu o sa o iau in brate sa o trec peste bariera (nu de alta dar daca vreau sa fac asta ar trebui sa ma duc la sala sau sa am un inel fermecat).

Ce a facut mandrul logofat din povestea noastra?

- Mi-a zis ca sunt doar un client din multi si ca NU poate sa faca nici un fel de rabat de la litera legii

- Mi-a zis ca decizia e a mea, genul take it or leave it fraiere! Ca doar NU el imi baga mana in buzunar ca sa-mi ia banii

- Mi-a zis ca toate problemele cu facturile, cu numarul de urgenta la care nu raspunde nimeni, nu le stie ca nu m-a vazut pe acolo in 4 ani (nu acelasi lucru il poate zice despre banii mei)

- Nu m-a vazut pe acolo pentru ca de abia ce i-au schimbat biroul ca pana acum nu statea in sala cu toti amarastenii de rand ce fac contracte si incaseaza bani ...

- El are de lucru si nu intelege supararea mea (nu stiu cine l-a invitat in discutie pentru ca eu negociam cu persoana de la parcare)

Povestea s-ar putea termina aici. M-am hotarat sa nu le mai dau bani, pentru ca imi e destul de clar ca nu au nevoie de banii mei. Sunt doar niste bani, din multi, “nu-mi baga ei mana in buzunar”

Ce e interesant este cum a reusit sa reziste omul respectiv in pozita respectiva timp de 4 ani cand atitudinea e cea de azi. Sincer nu tin minte ca pe banii mei cineva sa ma trateze atat de prost. Nici macar Vodafone, unde chiar eram unul din multi nu a fost atat de jos.

Si ca bonus, o sa-mi permit o aroganta finala, de copil razgaiat. Cartela pe care o am acum nu o mai duc inapoi, ci o pastrez. I-am spus ca au numarul meu de telefon, si daca doresc sa isi ia cartela astept un telefon personal de la el cu scuzele de rigoare. Dupa care un angajat se va deplasa sa o ridice de la mine. Sa vedem daca pentru situatia asta mandria lui valoreaza mai mult de 50 de RON. 

Am zis mandria? Vroiam sa zic altceva ...