joi, 29 septembrie 2011

Imi e dor

Imi e dor de plajele aproape goale fara sezlonguri si umbrele, de valurile mari imbalzinte de surferi care stiu sa traiasca, de berea rece bauta la apus cu picioarele goale in nisip, de primavara eterna si soarele care era fierbinte fara sa arda.

Imi e dor sa hoinaresc pe strazi ore intregi, prin orase vechi si trafic apocaliptic, prin piete pline cu de toate, de mii de magazine mici cu lucruri asezate claie peste gramada, de nebunia taxiurilor si autobuzelor algomerate, de trecerile de pietoni fara semafoare si de politistii care se agita sa dezluseasca haosul.

Imi e dor sa mananc empanadas, ceviche si choclo con queso, sa ma asez la masa cu localnicii in cele mai obscure restaurante si dis de dimineata in piete, sa zic dos huevos bien frito si sa beau suc de mango natural, sa gust din zeci de fructe si sa ma trezesc ca a trecut o zi in care toate au avut gust.

Imi e dor sa fiu obosit, rupt dupa o zi intrega, sa-mi iubesc bocancii si sa-mi arunc sandalele dupa o luna de mers, sa urc pe munti, sa vad lacuri si lame si vicunii, campii cat vezi cu ochii cu iarba galbena, lacuri mai albastre decat cerul si nori perfecti, toate atat de sus incat sa le poti vedea clar atat de departe pana unde cerul se uneste cu pamantul.

Imi e dor de oameni care zambesc desi viata e grea, care se baga in vorba nu pentru a fi politicosi ci pentru ca pur si simplu vor sa te cunoasca, de zecile de prieteni facuti pe drum, de poteci pe care se despart pentru a se uni mai incolo, de copii care mananca caramele si vorbesc cu gura plina, de fericirea din aer si de zambetul meu de acolo.

Imi e dor de America de Sud …

vineri, 2 septembrie 2011

Doua sute unu

Am trecut de 200 de posturi, si n-as fi vazut asta daca nu era noua interfata de la Blogger. Si as putea zice ca dupa google.com e primul lucru care iese de la Google si al carui design imi place si nu gasesc un motiv de a fi carcotas :). Bine poate ca sunt eu intr-o perioada optimista ...

Optimism I has it

Azi sunt 2 saptamani de la un nou inceput. O nebunie de inceput venit asa din niste ochelari de cal si in dauna unor alternative mult mai sigure. De ceva timp imi cam pierdusem dorinta de a munci, si simteam ca ma plafonez, ca ma trezesc dimineata pentru ca trebuie nu pentru ca vreau sa fac ceva. Si dupa ce am aratat cu degetul prin prea multe parti cautand scuze, m-am trezit in oglinda aratand spre mine, singurul care de altfel putea sa schimbe ceva. Asa ca am schimbat si sunt sigur ca nu am facut cea mai inteleapta alegere … dar pot zice cu mana pe inima ca ultimele 2 saptamani au fost printre cele mai fun si exciting din viata mea :). Nu zic ca noul MacBook Air nu are nici o legatura cu gradul de satisfactie … sau ca reintalnirea cu multi prieteni vechi in fiecare zi nu are de a face nimic cu asta. Insa nu pot sa pun degetul pe un singur lucru si sa zic de aici e. Pur si simplu aproape tot e fun, e challenging si am un munte de probleme de rezolvat si multi oameni super misto care sa ma ajute (atat de misto incat un produs facut de ei a ajuns pe tech crunch …) Me likes it atat de mult incat … acum n-as pleca in concediu in America de Sud, si cel mai probabil nici la anul.