Lista de Craciun

Tragi line, si incepi sa arati cu degetul. E mult mai simplu sa te plangi si sa dai vina pe oricine altcineva din jurul tau. Pe colegul care nu te-a ajutat, pe situatia din tara, pe grobienii din trafic sau pe moldoveanul care a castigat la Loto in locul tau. Aici apare insa maturitatea de a te aseza in fata oglinzii atunci cand arati cu degetul.

Primul vinovat de cum a mers anul asta sunt eu, si am o lista incredibil de lunga de greseli:

Prima este ca m-am lasat tarat intr-un vartej de nemultumire si incoerenta de gandire. Nu am primit ceea ce ma asteptam sa primesc, lucrurile nu au mers asa cum am vrut eu si m-am comportat ca un copil razgait care nu primeste ceea ce vrea.

A doua este ca n-am situt cum sa comunic eficient. Cam deriva din prima daca stau sa ma gandesc mai bine, dar am mai avut momente emotionale in care am stiut sa ma stapanesc si sa duc lucrurile la bun sfarsit. M-am enervat prea des din cauza diferentelor dintre realitatea cotidiana si asteptarile mele personale, am uitat sa ma uit la lucrurile bune si sa le zic ca atare focusandu-ma prea mult pe probleme.

A treia este ca am vrut prea mult de la prea multa lume. E o meteahna veche asta cu a seta "the bar high" atat pentru mine cat si pentru cei din jurul meu. Cand vrei prea mult ai sanse mari sa sfarsesti prin a fi dezamagit, iar cand astea se aduna e usor sa intri in amestecatura de nervi si emotie. Si nu intodeauna daca te astepti la mai putin vei primi mai putin. Trebuie sa stii cum sa ceri, iar eu n-am stiut sa fac asta.

Am cerut prea mult de la mine, si mi-am repetat aproape toate greselile vechi. Am uitat sa am si o viata si mi-am lasat gandurile sa fie legate de munca prea mult, am trait pasional momente impersonale si m-am implicat emotional intr-un proiect greu care mi-a tocit pur si simplu nervii.

Topul il inchei cu cea mai importanta greseala. Nu am mai avut un Stop Doing list pentru ca am avut prea multe pe lista de to do. M-am focusat pe ce am de facut si mi-am uitat pe parcurs greselile si mai ales promisiunile pe care mi le-am facut. M-am intors mental acolo unde eram acum cativa ani, inainte de fisticul norocos si nu-mi place drumul pe care sunt, il simt ca este gresit.

Mai am 3 saptamani pana la Craciun si am nevoie de linistea aia de atunci ca de aer. Am nevoie sa ma regasesc pe mine, cel de dupa, omul care stia sa se bucure de viata fara sa fie incruntat, sa-mi fac un altfel de to do list unul care sa ma faca sa simt ca ma intorc pe drumul bun. Si neaparat sa nu repet greselile de anul asta.

O viata muncita

Azi am auzit-o pe cea mai tare dintre toate. E regina frazelor, e intruchiparea perseverentei de manager, e visul corporatist de eficienta si productivitate. "Adica i-ai alocat timp sa faca cercetarea aia, dupa ce a venit cu rezultatele preliminare". Fraiere, strici environmentu', se duce naiba toata cultura asta munca, cum naiba sa-i dai cuiva timp ca sa faca asa ceva. Adica ce, daca si-a sacrificat omu' catvea uichienduri ca sa porneasca ceva, sa vada de unde sa apuce lucrurile si acum trebuie sa investeasca serios in asta tu ii dai din timpul de munca? Mare greseala, mare ... e ca si cum te-ai astepta sa aiba o viata.

De fapt nu e decat un pamflet patetic ce am scis mai sus. In nici un caz cei din generatia mea nu muncim intr-o cultura in care extra mile-ul din timpul personal este recompensat, munca nebuneasca se traduce in involvment si lipsa unei alte laturi a vietii e pura pasiune profesionala.

Orice asemanare cu persoane reale se exclude. Vorbim exclusiv de persoane imaginare, pentru ca o persoana reala ar trebui sa aiba mai mult bun simt ca sa inteleaga absurditatea situatiei.

Acum cativa ani am trait un proiect nebunesc, doi ani de stres nebun, 10 weekenduri la rand si un produs de zeci de miloane de dolari facut de mai putin de 10 oameni. Pentru mine a culminat cu un cancer a carui operatie am amanat-o cu o luna ca sa termin proiectul. Astazi mi-am dat seama ca la un moment dat printre rascruci si poteci am luat-o din nou, tras incet de firul din mosorul meu intern catre aceasi nebunie. Si totusi mai am mandria de a zice ca invat din greseli! Oare asa e? Cred ca o sa-mi raspund singur la asta.

Pasaport de afara

Mult timp i-am admirat neconditionat pe cei din vest, indiferent din ce parte a oceanului au venit. Intre timp am invatat din greseli. Cred cu tarie ca mie si implicit generatiei mele le lipsesc vreo 50 de ani de educatie democratica, iar dupa cum merg lucrurile nu facem decat sa adunam in continuare la asta. O sa ziceti ca n-au cum sa ne lipsesca 50 de ani. Pai cam au, ca sunt parintii si bunicii nostri care n-au avut nici ei parte in totalitate de educatia asta.

Imi aduc aminte atunci cand eram mic mic ca era o vanzatoare batrana la o alimentara comunista. Era rupta din peisaj pentru simplul motiv ca era amabila si zambea. Era evreica, si toata viata fusese educata de familie sa inteleaga importanta clientului. Si chiar si intr-un regim in care clientul nu conta isi folosea educatia asta, pentru ca ii era nativa, normala.

De aici si fascinatia asta cu vestul. Sincer cred ca daca stema de pe pasaportul meu ar fi fost alta as fi fost privit altfel in propria mea tara. Nu as fi avut nevoie sa fiu mai destept, sau mai educat, sau mai citit. Doar sa nu scrie Romania. In ultimii 5 ani, de cand am inceput sa ma mai coc la cap si eu, am vazut multe exemple de greseli, ineptii, fuck-upuri imense, discursuri si prezentari fara noima care erau pur si simplu elogiate sau trecute cu vederea pentru ca cei carora apartineau veneau de afara. Am vazut conationali care si-au "luat-o" pentru lucruri mult mai putin importante.

Tare sunt curios cand o sa intelegem ca tara in care te-ai nascut nu tine loc de creier si ca daca scrie Deutschland sau USA pe pasaport nu esti atotstiutor?

De neclintit

E un sentiment incredibil de puternic sa fi de neclintit. Adica ce poate fi mai aproape de nemurire, de a fi zeu? Esti drept, stai ca un munte si nu te misti orice s-ar intampla in jurul tau, si faci asta pentru ca poti si stii ca inauntrul tau tu ai dreptate, lucurile sunt exact asa cum le simti si le gandesti tu, nu exista nici un alt raspuns adevarat pentru simplul motiv ca nu se poate.

E un fel de betie a gandirii. Nu mai conteaza aproape nimic din jur pentru ca orice s-ar intampla esti in centrul lumii si tot restul se invarte in jurul tau. Se invarte nebuneste, e drept, dar nebunia e frumoasa si adevarul e cel pe care tu il stii si il vezi.

Exista un singur lucru pe care nu-l suporti. Sa te schimbi. Si nu vrei sa faci asta, nu exista motivele ca sa iti doresti lucrul asta pentru ca nimic nu te poate da jos din varful muntelui, cel putin nu atata timp cat tu ai dreptate. Ai muncit enorm sa ajungi acolo, un efort supraomenesc si acum stai acolo sus cu ochii intredeschisi ca sa nu te orbeasca soarele in timp ce contemplezi de sus tot ceea ce ai reusit sa construiesti in jur. Lumea e a ta.

Te imbeti cu succesul asta si nici macar o data nu-ti trece prin suflet sau minte gandul ca nu este etern. Ar trebui sa fie, pentru ca a fost prea greu si pana si vesnicia pare prea putin. Si cand zi de zi te uiti in oglinda si te vezi zeu, dupa un timp incepi sa uiti ca poti gresi sau ca nu ai dreptate.

Pe cei mai fericiti dintre noi starea asta ii tine putin. Am simtit-o cand am citit pe fisa de la IOB diagnosticul de vindecat. Am avut nevoie de 2 accidente de motocicleta si inca cateva dusuri reci ca sa realizez ca nu sunt nemuritor si ca va trebui sa ma schimb (de preferat in bine). Partea fun este ca dusuri reci sunt destule. Tot ce e nevoie e sa se termine vara ca sa le simti cu adevarat cat de inghetate sunt.

Cum sa Web ...

Nu am venit cu asteptari foarte mari la conferinta asta. Zic asta pentru ca TEDx-ul de anul asta a fost dezamagitor de-a dreptul si deja ma gandeam ca oricum ai da-o conferintele din Romania nu prea au sanse sa fie bune. Pot sa zic insa ca asta a fost o conferinta super, iar unii dintre prezentatori au fost de-a dreptul mind blowing, adevarati artisti. Nu o sa scriu despre organizare, ci despre cativa oameni incredibili si o sa ma limitez la Top 3.(da stiu ca poza e nashpa si ca e pe fond alb ...)

O sa incep cu Mark Randall care a fost de-a dreptul inspirational. Sincer e cea mai buna prezentare pe care am vazut-o in viata mea, a reusit sa tina sala fara rasuflare, sa se joace cu emotiile si mintea celor din sala. Rock Star. Aplauze. Emotie.

Urmatorul in lista preferintelor e Christian Heilmann. Un adevarat geek si in aceiasi masura si un show man, pasionat de ceea ce face, code writer si envaghelist. Adica excat genul de om pe care nu vrei sa-l pierzi. Ca si un fun note a facut un demo intr-o pauza si organizatorul a venit si l-a rugat sa termine dupa 20 de minute pentru ca trebuia sa continue conferinta. Era deja un mob de geeks care se uitau la un om care stia sa vorbeasca in timp de scrie cod. Si sa faca asta foarte foarte bine.

Pe locul 3 este Alex van Someren, un "very cool brit" nascut in Boston. Funny dar foarte serios, un om cu "mult noroc" cum se auto caracterizeaza insa cu mult mai mult decat atat.

Am avut si o supriza extrem de placuta cand l-am vazut pe Vladimir Oane. Sincer nu-mi venea sa cred ca e roman (mda asta zice multe despre parerea mea despre noi...) si cred ca in cativa ani va fi un om de mare impact pentru generatia si generatiile viitoare.

Si cum nu puteam sa zic numai de bine (doh ...) trebuie sa mnetionez ca pannel-ul de ieri, care putea sa fie foarte foarte interesant a fost complet stricat de Victor Kapra care "vorbeste" engleza cu accentul si expertiza gramaticalo-lexicala a unui russian junkie.

Thumbs up pentru conferinta asta!

Alba neagra cu timpul meu

In calendarul pe care-l port in buzunar (metamorfozat in smart phone-ul care imi conduce viata) sunt cateva bucati de timp blocate cu comentariile "work life balance"si "please respect this". Cat de aiurea poate sa fie asta?”, da-oncolo de treaba “ am auzit azi ...

Al naibii de aiurea am zis acum 1 an, cand la un training am vazut pentru prima oara asa ceva. Acum imi dau seama ca am ajuns exact acolo si titlul trainingului mi se pare si mai enervant. “Take back your life”.

Intrebarea mea retorica este alta: Unde naiba s-a dus si cand? Pai daca la ora 1:00 noaptea eu stau si raspund la mailul e clar unde s-a dus …