A venit vacanta cu trenul din Franta

Ninge cu miros de cozonac cu nuca si gogosi. Sunt acasa, si orasul e aproape la fel ca acum 11 ani cand am plecat, doar oamenii au mai imbatranit. Muntii sunt si ei la fel de frumosi si de albi, si inca imi fac cu ochiul cand ma gandesc la nameti si rasetele iernilor cu colegii de liceu pe partie. Am pus mana pe telefon si l-am sunat pe Adi, ca sa fac rost de numerele de telefon ale celor care au ales sa ramana aici la poalele Parangului, poate poate ne adunam intr-o seara sa bem un ceai cu rom ca in vremurile bune ... Era acasa ... langa Paris :)