Invatam sa fim competitivi si ca locul doi e pentru cei ce pierd. De cate ori aud ca e important sa participi ma uit la cei care o zic si la cei care ies pe locul 2. Singurii care par a nu avea regrete sunt cei pe care treapta podiumului ii pune mai sus decat restul, cei care pot vedea lumea de sus, la fel ca Dumnezeu. Educatia asta este fundamental gresita, pentru ca in afara de a fi competitivi ne invata sa lupatam intoideauna, cu toti si toate inclusiv cu noi insine si uneori fim intrasingenti fata de cei ce pierd, chiar si atunci cand invisii suntem noi.
Oamenii ajung sa tragem de ei ca sa castige, sa mute liniile respectului si sa incalce principii doar pentru a putea urca pe treapta din varf, pentru a fi recunoscuti si adorati o secunda sau o viata. Ne grabim sa ajungem pe primul loc si uitam sa cedam locul in trafic, sa injuram pietonii de pe trecere, sa nu mai avem rabdarea de a sta la o coada, pentru ca toate ne tin in loc si viteza este cea mai importanta.
De cate ori n-am auzit vorbe de genul, cat de idiot sunt ca am luat-o pe Magheru, domn'le sunt chiar tampit ca am venit azi la banca cand e zi de salariu, uite ce coada. Adica, cum s-ar zice, greseala e a noastra ca facem ceea ce facem, ca nu reusim sa castigam, ca nu suntem primii. E greseala noastra ca nu muncim pana la epuizare, ca ziua nu are mai mult de 24 de ore, ca nu suntem destul de destepti sau de odihniti ca sa dam 110% din ce putem. Am uitat sa ne iertam pe noi insine si incet incet aplicam intrasingenta asupra noastra si a celor din jur.
Hai sa decretam pace, pentru ca nimeni, niciodata nu a zis ca trebuie sa existe doar un invingator. Podumiul este un esafod mai mult decat un premiu, si ne sacrificam linistea si dorintele de zi cu zi pentru a fi sus. Ne sacrificam pe noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu