A doua sansa

Aproape întotdeauna se întâmpla vara. E vacanta sau sta sa vina si a mai trecut un an de şcoală, ai vrea ca timpul sa se grăbească ca sa creşti odată mare, sa poţi sa fi si tu ca ceilalţi sa te plimbi in parc cu ea de mana. Apoi vine momentul pentru care te-ai pregătit, la care te-ai gândit de mii de ori, l-ai anticipat si l-ai trăit in cap in fiecare zi, de fiecare data când o vedeai. Ti-ai adunat tot curajul din lume, pentru a suta oara, si de data asta ai mers pana la capăt. Ai închis ochii si încet ti-ai aplecat si ti-ai apropiat buzele, de abia atingându-le pe ale ei, in treacăt, uşor, fara se respiri de frica sa nu greşeşti, de frica sa nu cumva sa nu-ti răspundă. Nu ai apucat sa-i simţi respiraţia sau gustul pentru ca emoţiile au fost mult prea puternice, si oricum nu ar fi putut fi altfel decat dulce, mai dulce decat ti-ai închipuit vreodată. In următoarele clipe, fiindcă ea nu s-a tras capul, te simţi centrul lumii si nimic nu mai poate fi la fel. Asta a fost primul sărut, cel mai scurt din viata ta, si cel care iţi va rămâne întotdeauna in minte. Si când timpul s-a grăbit, iar viata ta este obligata sa se împartă matematic intre munca, prieteni si familie, iţi aduci aminte de vara aceea si-ti doreşti sa mai poţi sa trăieşti aceleaşi emoţii. Unii sunt fericiţi si găsesc momente la fel de frumoase, insa niciodată la fel ca primul sărut, el va rămâne primul, si deşi înăuntru mulţi dintre noi sunt încă copii, nu mai pot simţi aşa. Si totuşi, poate ca exista si norocoşi pe lumea asta care primesc o a doua şansa …

Lumea vazuta in oglinda

Apusul de soare

Sunt putine momentele din viata in care te simti cu adevarat liber si afara din sistem. Preferatele mele sunt apusurile de soare pentru ca iti lasa loc sa visezi la fericirea care astazi nu a fost. Incerc sa vad cat mai multe in special cand sunt in vacanta, iar cele mai frumoase au fost in Polara si Primosten.

Aseara inotam in golfuletul din faza vilei din Primosten si mi-am dat seama ca o sa ratez ultimul apus pe anul asta de aici. Asa ca am inotat cu disperare spre larg sa trec de srancile de pe margine, afara din golf. Am vazut un soare rosu care se incet intra in mare si primul impuls a fost sa ma scufund ca sa-l vad unde se duce. Pacat ca nu aveam ochelarii la mine si nu era nimeni in jur ca sa pot imprumuta unii.

4 milioane jumatate

Vreo 500 de mii peste 4 milioane. Dintre care cam 2 pot sa lucreze, restul fiind fie prea tineri fie prea obositi de vreme. Cu toate astea au mai multa minte decat noi pentru ca si-au pastrat cultura, istoria si identitatea, nu si-au darmat bisericiile si casele din piatra si se incapataneaza sa zambeasca tuturor turistilor, inclusiv italienilor!
Au o tara superba, cu mai multi kilometri de autostrazi si tuneluri decat o sa avem noi in zeci de ani de acum incolo. Au mai mult de 10 parcuri nationale, ingrijite si valorificate si nemtii si austriecii stau la coada, incolonati si scot bani buni din buzunar ca sa le vada.

Poti sa te duci la mare, sau la munte si desi nu e ieftin nu o sa ia pielea de pe tine. Nu o sa-ti ceara 100 de euro pe o camera pentru ca stiu ca a doua oara nu o sa mai vi daca fac asta. Mancarea este buna, iar in restaurante este la fel de curat ca in apa.

Nu zic ca nu au si ei probleme lor dar este greu sa le observi cand tota lumea din jurul tau zambste pentru ca de asta depinde salariul lor. Nu stiu cati am mai ramas din cei 20 si ceva de milioane dar imi este foarte clar ca suntem mult prea putini ca sa muncim si sa realziam cat au reusit cei 4 milioane de croati!