You'll never walk alone

Cand lupti pana in ultimul moment pentru bucuria jocului. Cand alergi mancand pamantul in minutul 90 desi nu mai nici o sansa de castig. Cand ai curajul sa intri pe teren pentru a castiga. Cand ai puterea sa-ti feliciti adversarul care pentru a doua oara consecutiv iti spulbera visele. Cand joci mai mult cu sufletul decat cu capul. Cand ii respecti pe cei ce-ti striga numele si astfel te respecti pe tine. Atunci nu vei fi singur! Neconditionat intrega lume va fi alaturi de tine. Asta inseamna sa lupti, sa nu te dai batut, niciodata. Respect Liverpool pentru un meci cat o lectie de viata !

Eu si amanta mea ...

Visez des ca suntem din nou impreuna. Erai o asiatica frumoasa, zvelta, cu rotunjimi si forme frumoase ce straneau patima. Iti placea sa traiesti periculos si aveai grija de mine daca ma purtam frumos. Ma faceai sa simt ca zbor ca sunt liber si nimic nu ne poate opri. Stiu ca lumea e rea si societatea nu este pregatita pentru noi. Nici acum nu este! Daca n-ar fi fost italianul ala mic si cu nume de urs si acum am fi fost impreuna si acum, dar asa a trebuit sa ne despartim. Nu m-ai facut sa sufar, si am scapat usor. Apreciez! M-am gandit sa te schimb pana mai deunazi dar ceva s-a intamplat si m-am hotarat sa raman fara amanta. Stiu ca imi va fi greu sa ma uit pe strada sis a-I vad de ceilati cu amantele lor cum zburda, dar curajul de merge cu tine in Bucuresti mi-a pierit. Cand permisele de Pitesti vor deveni istorie, cand politistii vor avea grija de noi si soferii care fac stanga pe drept inainte vor ramane fara carnet atunci poate ca imi voi lua o noua Yamaha si voi zbura cu ea pe strazi cum o faceam cu tine. Orice ar fi tu vei ramane prima!

P.S: Sunt zile din viata mea pe care as da orice sa le pot uita, sa imi fie imposibil sa-mi aduc aminte. Lui G i s-a intamplat asta din cauza unui sofer idiot, diferenta fiind ca el nu si-a ales ziua pe care sa o uite ci izbitura de asfalt a ales pentru el. Asta e trist si imi demonstreaza ca oricat de frumos ar fi sa fi motociclist, Romania si mai ales Bucurestiul nu sunt pentru asa ceva! Prea des suntem numiti donatori de organe, si de cele mai multe ori nu din cauza noastra. Ce s-ar fi intamplat daca in loc de o zi din viata lui ar fi pierdut mai mult? Mult mai mult …

Statistica care te lasa rece

Cifrele nu mint decat atunci cand sunt manipulate sa o faca. Nu o sa vorbesc despre procente electorale, rate de divort sau marje de impozit, ci despre o statistica la cald. Sinistrelul Sanatatii are pe site datele referitoare la imbolanvirile de cancer din 2006 si spune ca sunt 2000 de cazuri noi pe an. Am in fata o statistica luata de la un prieten. Lucreaza la o firma „de afara” care plateste medicii din spitalele romanesti sa faca studii clinice pe medicamente noi, iar acum lucreaza pentru o versiune noua de Taxol (un citostatic dat naibii pentru neinitiati). Si el are cifrele lui, stranse de la Constanta, Iasi si IOB anul asta. Binenteles ca sunt secrete, dar ne stim de mult si stie prin ce am trecut, asa ca mi le-a dat. Vreau daor sa zic ca baietii de afara nici nu apasa pe capacul de la pix fara a avea statisticile reale, dara sa faca studii.

In 2008 au fost peste 58.000 de cazuri. Asta DOAR in centrele de mai sus, nu la nivel national (mai sunt Clujul, Timisoara, Tragu Mures, plus toate centrele judetene fara speranta). Pana in Martie 2009 sunt aproape 18.000. Pana in 14 ani sunt 1.4%. Sub 35 de ani au crescut cu 56%. Sunt cifre pe care nimeni nu le publica, si chiar daca ar face-o pe majoritatea nu i-ar interesa, ca deh … care sunt sansele sa mi se intample chiar mie. Asa ca continuati sa fumati si sa mancati aiurea, sa va stresati si sa va bateti joc de sanatatea voastra. Sansele cresc, dar fiti relaxati, sunt inca mici. Stiu cum e cu cifrele astea … va lasa reci! Si, daca aveti noroc lacrimile celor care va iubesc o sa va dea puterea sa va incalziti din nou. Pot sa pun pariu ca statistica privitoare la cati din nefericitii de mai sus au primit o a doua sansa o sa vi se para mult mai interesanta …pacat ca doar Dumnezeu are acess la datele reale!

Filosofia de pe mess

În vederea validarii acestei premise, don Juan si a concentrat toate eforturile pentru a ma conduce la o convingere clara ca ceea ce am în minte ca lume este mai degraba o descriere a lumii, o descriere ce mi a fost insuflata din momentul nasterii. Spunea ca oricine vine în contact cu un copil e un profesor care îi descrie acestuia încontinuu lumea, pâna în momentul în care copilul e capabil sa o perceapa asa cum îi este descrisa. Dupa don Juan, nu retinem acest moment uimitor deoarece nici unul dintre noi n ar putea avea un punct de referinta pentru a face vreo comparatie. Totusi, din acel moment, copilul e un "membru". El cunoaste descrierea lumii, iar apartenenta sa devine deplina, banuiesc, în momentul în care e capabil sa si traduca toate interpretarile perceptuale proprii, pe care, con¬form descrierii, le valideaza. Deci, pentru don Juan, realitatea vietii noastre normale consta dintr un nesfârsit sir de interpretari perceptuale, pe care noi, indivizii care tinem de un grup specific, am învatat sa le facem în comun.

Uite ce se poate sa primesti pe messenger daca esti "cuminte". Nu ma mira de la cine l-am primit, nici de ce, si nici ca era pe mess. Dar ma face sa ma gandesc ca poti sa folosesti Y! si pentru altceva decat bancuri sau indemnuri de "hai la tigara". Astept cu nerabdare ziua in care in Evenimentul Zilei se vor publica fragmente din Sartre iar Click il va avea pe prima pagina pe Nietzche. Parca il si vad pe Lev Sestov prezentand vremea in Libertatea ... Ce vor mai citi atunci bucurestenii in metrou ? Star, Story si Ciao ... bineinteles

Ciresele amare

Am inchis televizorul nervos. Cica daca a doua cifra din CNP-ul tau incepe cu 7 atunci esti generatia de sacrificiu. Hai treaca si pentru a doua si a treia maxim 81. Ai prins epoca de aur si ai copilarit cu cozi la paine, banane pe sub tejghea, ciocolata chinezeasca in cutii albe cu flori rosii, cavit ca recompensa si mult multe altele. Ne-au infierat semnul generatiei Cernobil pe frunte, cei care puteam ajunge mai sus daca n-ar fi fost atatea lipsuri si restrictii de access la informatie. Fa un exercitiu de memorie si inchide ochii. Eu l-am facut aseara …

Am numarat 78 de nume de tovarasi de joaca, soimi ai patriei si pionieri. Mi-am adus aminte de buzduganele facute cu smoala pe varful unui bat, de sabiile de lemn si scuturile din carton sau traforaj din jocurile de-a romanii si turcii. Am fost indian, cu penele furate de la gainilie din curtea bunicii si arcul facut din lemn de alun. Pentru sageti foloseam trestie cu sarma in varf ca sa ii dea greutate. Am fost si cowboy cu pistoale de plastic si palaria lui tata. M-am batut cu Edi, am jucat pio pana tarziu in noapte cu Marius in echipa, am facut fileu de badminton impletit din cordelina, am stat cu Miruna, cu Loti si restul dracilor pana tarziu in noapte jucand capra sau lapte gros. Ii stiu pe nume pe totii copii din blocul meu si inca 3-4 blocuri din jur. M-am jucat cu toti, de la tara tara vrem ostasi, la ratele si vanatorii, badminton, tenis de masa pe mese de beton, fotbal si hotii si vardistii. Ne impuscam cu tuberman si cornete din hartie (saracele caiete de caligrafie sunt martore), am avut prastii cu gloante facute din sarma adusa de tatal lui Sergiu de la mina, am ras, am plans si am fost fericiti asa cum doar naivitatea din copilarie te poate face. Am crescut cu Mirabela si desene animate pe video, cu Ciresarii, Karl May, Zevaco, Dumas si Radu Tudoran. Am invata sa visam citind si sa calatorim imaginar cu degetul pe harta. Vacanta era la bunici, la mare sau la munte, nu in Antalia sau Thailanda. Mai tarziu dupa revolutie am avut parabolica si am invatat engleza de pe cartoon network si filmele cu John Wayne de pe TNT. Insa nici atunci nu eram singuri. Nu toti avea video sau parabolica. Ne strangeam ciorchine la cei care aveau si mancam cornuri, gogosi sau dulceata. Nu cred ca in toata copilaria mea am fost vreodata singur. Pana si in vacanta de vara cand ne imprastiam ca potarnichile pe la bunici tot ramaneam destui draci sa ne jucam ceva.

Poate ca am fost sacrificati, ca nu am avut decat tarziu calculatoare si Discovery. Dar am fost fericiti si cand ma uit la colegi, prieteni si tovarasi de joaca nu vad povesti de oameni ratati ci din contra. Lipsurile ne-au invata sa ne descurcam cu ce aveam si sa inventam. Putinele jucarii pe care le aveam le imparteam intre noi si eram frati, si aveam juramite si cuvinte secrete. In imaginatia noatra orice creanga de copac putea sa fie pusca, puneam mai mlte tevi de tuberman lipite cu banda de izolat ca sa avem mitraliere si ne construiam catusele pentru hoti din sarma. Faceam fumigene din mingii de tenis de masa invelite in staniol si foloseam cravata de pionier ca masca de bandit. Si chiar daca era facuta din cirese amare, dulceata bunicii era mult mai buna decat orice ciocolata fina din ziua de azi…

Ne-am pastrat creativitatea si spiritul de gasca. Avem prieteni multi si acum si nu suntem singuri. Sunt curios ce exercitiu de imaginatie o sa faca peste 30 de ani cei din geneatia Pro/Danonne/Coca Cola. Pun pariu ca o sa poata enumera toate caracterele din WOW, dar nu o sa stie cum il chema pe vecinul de la 5. Poate dupa id-ul de messenger …