Am terminiat de citit o carte usoara, simpla fara pretentii si de doua zile nu imi mai pot scoate din cap ce inseamna libertatea. Cat de liberi suntem de fapt? In ce ne masuram libertatea: in drepturi sau in constrangeri?
La intalnirea de 10 ani toti colegii mei s-au autodefinit prin ceea ce fac sau prin copii lor. E trist sa spui ca esti manager sau medic sau redactor sef. E si mai trist cand nu ai altceva de zis. Daca ceea ce ma carcterizeaza cel mai bine este ceea ce fac inseamna ca undeva am gresit radical, pentru ca nu asta sunt. Ce ma enerveaza cel mai tare? Ca in loc sa povestesc ceva frumos HR-ului meu i-am indrugat povesti de la servici, cine m-a enervat si de ce. E chiar trist ca n-am gasit altceva de povestit.
Cu toate astea sunt un caz partial fericit. Muncesc mult insa o fac pentru mine si pentru cele cateva momente de nebunie pe care mi le permit ocazional. Si, in lumea de azi nebunia se traduce in libertate. Mi-am luat motor ca sa ma simt liber, si daca trag linie azi nu prea ies pe plus. Plec in vacante cat mai dese insa nici acolo nu sunt liber. Parca am innebunit si nu mai stiu ce sa fac. Ma gandesc la cei care au copii. Muncesc si se sacrifica pentru ei, ca acestia sa aiba sansa la tot ce e mai bun, sa devina la randul lor sclavi intr-o societate in care libertatea e o iluzie.
Dupa mine societatea de astazi este puscaria vietii si inca una grea, pentru ca traiesti cu iluzia libertatii, desi in realitate esti legat fedeles… Suntem intr-un labirint si nu reusim sa scapam din el, oricat ne-am stradui. Unii se mai cred Icari si mor tineri dobandind astfel singurul tip de libertate definitiva. Altii ajung sa urasca tot ce e in jur. Mai suntem cativa care ne incapatanam sa iubim si sa ne simtim liberi atunci cand nu suntem singuri. La ce bun? Vine lunea si ne intoarcem la munca sa platim ratele la masini, motoare si pereti de beton …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu