30 de centimetri

Cum pati sa masori distanta distanta dintre doua suflete? Poti incerca sa o masori in numar de priviri pe minut sau in numar de atingeri in public. Poti sa o masori in secunde de despartire? Eu am masurat-o in centimetri si am gasit ca sunt excat 30. Adica distanta dintre doua paturi in camera de hotel si lenea de a le unii, caci oricum se vor desparti pe parcurs, sau si mai bine distanta dintre daua trupuri noaptea dupa ce adorm si nu exista aer conditionat. Cel mai elocvent insa este patratul masutei dintre doua sezlonguri de pe plaja, adica excat 30 de centimetri. Am vazut insa si oamnei fara distanta, care in loc de a face plaja "civilizat" si a dormi in hoteluri cu paturi duble si aer conditionat au ales sa-si lipeasca trupurile noaptea in cort si sa stea aproape lipiti pe un prosop pe plaja oferind niste momente de intimitate cel putin induiosatoare. Si da imi este ciuda, daca va intrebati, pentru ca desi iubesc as preferea de o mie de ori sa fiu indragostit si sa aleg "lipsa de civilizatie" acelor lucruri care nu fac altceva decat sa adauge la distanta dintre 2 suflete sub eticheta confortului. Cand nu imi permiteam confortul eram mai fericit, pentru ca lipsa lui, desi uneori deranjeaza, ne face sa fim mai apropiati si mai atenti la ce vrea si ce simte celalat.

Afara din Bucuresti

Orasul asta este sufocat de prostie, manelisti si oameni care se grabesc. Politetea este doar un cuvant din dictionar, in rest comunicam prin calxoane si injuraturi. Aseara, dupa ce mi-a intarziat salariul 4 zile, mi-am platit rata cu 5 minute inainte de inchidere in ultima zi fara penalizari. Am trecut peste mutrele casierei de la Volksbank care imi facea un favor luandu-mi banii, si m-am trezit singur in debandada din piata Unirii. Atunci am luat o hotarare atipica pentru un Bucurestean. Sa merg pe jos pana acasa. Pe Cantemir pana in parc, nimic nou in afara de manele, injuraturi, claxoane si aglomeratie. Toti se grabesc insa de fapt stau pe loc, pe nervii lor si pe plamanii nostrii. Am dat mai tare ipdoul si cu Duffy in creier am ajuns in parc unde i-am gasit pe extraterestrii. Oameni care se plimbau, stateau, zambeau si povesteau. Pana si cei care alergau nu erau deloc grabiti. Era o alta lume, ca si cum ai fi intrat intr-o capsula care schimba totul, in care oamenii sunt fericiti, curati si semi-civilizati.

Si pentru prima oara in mult timp, am oprit muzica, m-am asezat pe o banca la umbra si m-am bucurat de liniste cu o carte in mana timp de o ora. Pentru prima oara in mult timp, nu mai m-am grabit acasa, am citit si am savurat vremea si culoarea din jurul meu, m-am simtit tanar si liber, fara griji. Tot ce mai lipsea era sa fiu indragostit si as fi putut jura ca am 18 ani. Pacat ca nu a tinut decat o ora, pentru ca la Brancoveanu, un claxon si un "fa proasto hai treci dracu odata!" m-au trezit din visare. Eram la loc in Bucuresti!

Houellebecq

"Cand sexualitatea dispare, apare, in prezenta lui vag ostila, trupul celuilalt; apar zgomomotele, miscarile, mirosurile; prezenta insasi a trupului pe care nu-l mai poti atinge, nici venera, prin contact, devine putin cate putin o suferinta; toate acestea , din nefericire, sunt stiute. Disparitia erotismului e urmata indeaproape de cea a tandretii. Nu exista relatie epurata, de unire superioara a sufletelor, nu exista nimic care sa-i poata semnana sau macar s-o evoce intr-un mod aluziv. Cand iubirea fizica dispare, totul dispare; o iritare ursuza fara adancime vine sa umple succesiunea zilelor [...] Pe scurt, eram intr-un mare rahat."

Cand altii spun lucruile mai bine decat tine ce sens mai are sa-ti folosesti propriile cuvinte?

Fantezia fericirii

Fericirea zace in fantezii. Ele hranesc sufletul, mintea, trupul prin bmw-ul din parcare sau motorul care goneste pe splai cu 200 la ora, prin ochii caprui ai vecinei de la 10. Ne fac sa ne simtim puternici, iubiti, unici, inteligenti sau bogati, si poate mai mult decat orice liberi, iar senzatia de libertate e totuna cu fericirea. Insa fanteziile sunt bune doar atat timp cant nu sunt puse in practica. Cat sunt trairi si vise, ascunse sau nu, sunt perfecte, pentru ca viata bate visul. Alftel o sa descoperi ca bmw-ul face pana, se strica si trebuie sa mergi in service, ca lumea reala e limitata de overdraftul cardului si ca ochii vecinei de la 10 sunt in majoritatea timpului la fel tristi si obositi ca ai tai. Majoritatea oamenilor nu isi traiesc visele din teama de a da gres. Mai suntrm cativa care nu le indeplinim tocmai din frica de a reusi. Cei indeajuns de curajosi ... ei sunt nefericiti...

Libertate

Am terminiat de citit o carte usoara, simpla fara pretentii si de doua zile nu imi mai pot scoate din cap ce inseamna libertatea. Cat de liberi suntem de fapt? In ce ne masuram libertatea: in drepturi sau in constrangeri?

La intalnirea de 10 ani toti colegii mei s-au autodefinit prin ceea ce fac sau prin copii lor. E trist sa spui ca esti manager sau medic sau redactor sef. E si mai trist cand nu ai altceva de zis. Daca ceea ce ma carcterizeaza cel mai bine este ceea ce fac inseamna ca undeva am gresit radical, pentru ca nu asta sunt. Ce ma enerveaza cel mai tare? Ca in loc sa povestesc ceva frumos HR-ului meu i-am indrugat povesti de la servici, cine m-a enervat si de ce. E chiar trist ca n-am gasit altceva de povestit.

Cu toate astea sunt un caz partial fericit. Muncesc mult insa o fac pentru mine si pentru cele cateva momente de nebunie pe care mi le permit ocazional. Si, in lumea de azi nebunia se traduce in libertate. Mi-am luat motor ca sa ma simt liber, si daca trag linie azi nu prea ies pe plus. Plec in vacante cat mai dese insa nici acolo nu sunt liber. Parca am innebunit si nu mai stiu ce sa fac. Ma gandesc la cei care au copii. Muncesc si se sacrifica pentru ei, ca acestia sa aiba sansa la tot ce e mai bun, sa devina la randul lor sclavi intr-o societate in care libertatea e o iluzie.

Dupa mine societatea de astazi este puscaria vietii si inca una grea, pentru ca traiesti cu iluzia libertatii, desi in realitate esti legat fedeles… Suntem intr-un labirint si nu reusim sa scapam din el, oricat ne-am stradui. Unii se mai cred Icari si mor tineri dobandind astfel singurul tip de libertate definitiva. Altii ajung sa urasca tot ce e in jur. Mai suntem cativa care ne incapatanam sa iubim si sa ne simtim liberi atunci cand nu suntem singuri. La ce bun? Vine lunea si ne intoarcem la munca sa platim ratele la masini, motoare si pereti de beton …