Azi e zi de la multi ani. Patriotism in floare, parada militara, politicieni, mandrie nationala. Televiziunile se intrec in a fi care mai de care primele in a ne insufla mandria de a fi roman, de a ne arata cate lucruri minunate sunt in tara asta, cat de bine e aici. Asa ca m-am gandit care sunt lucrurile care imi plac mie aici …
1) Legea si ordinea. E clar ca se respecta si e aceiasi pentru toti. Intodeauna te poti baza pe politie sa sara dintr-un boschet cu radarul. Sau sa scapi fara probleme daca ai bani si ai omorat oameni cu masina. Sau sa ti se zica in fata sa rezolvi amiabil si sa dai tu cu spatele pe o strada cu sens unic. Sau sa auzi ca asta e, bataia e rupta din rai, judecata a mai buna e aia de apoi, interlopii stau pe cai mari si cotizeaza la procurori si judecatori, vamesii au Ferrari din salarii de 600 de euro pe luna, si statul sta. Adica unde in lumea asta din emisfera nordica mai poti avea o astfel de situatie? Ai banu' parchezi gipanu in mijlocu' intersectiei.
2) Politicienii mandria tarii. Serios acum, sunt toti niste modele. Te uiti la ei si te minunezi de cat de corupti pot fi. Au dus furatul si coruptia la rang de arta. Suntem recunoscuti in lume pentru asta, e o carte de vizita increbilia. Mai avem un pic si facem universitati, in care politicieni cu grade doctorale obnitute in urma unor cercetari asidue a fenomenului de plagiat or sa invete lumea intreaga cum poti sa furi ca in codru fara sa iti crape obrazul.
3) Educatia. Cine mai are un Vanghelie? Sau o EBA? Ca sa nu vorbim de apelativele pe care si le permite un sef de stat. Suntem in top la educatia din scoli. Top de top. Mai buni ca noi nu-i nimeni. Singurul loc unde suntem mai buni decat in scoli e educatia de acasa. In metrou, in magazine, pe strada, in stadioane, unde te uiti te uimeste buna crestere si inteligenta majoritatii. Hartii pe jos? Nu o sa vezi? Tigarile se arunca doar la cos si NU se fumeaza in spitale (cel putin asa scrie …). Suntem campioni la cumparat carti nu la ascultat manele. Si la cumparat sapun suntem in top. In partea de jos, la mare lupta cu Burkina Faso, Trinidad si ale tari din lumea a treia care nu au apa.
4) Muzica moka ca la noi la nimenea. Guta si Salam sunt peste tot. Asculti pe gratis in metrou sau in tramvai, ca acum pustimea are telefoane. Daca cumva ai reusit sa scapi de maneaua din mijlocu de transport si mergi cu masina personala, vine manelistu vietii langa tine la semafor cu geamurile deschise si muzica la maxim. Ar da zile de la el, ca creier si bun simt nu are de unde sa dea. Vrei si tu sa te plimbi in parc? Din terasa in terasa fara numar, club dupa club, cu pitipoance si ghertoi. De mare angajament. Maxim … ca Minodora.
5) Miorita noastra cea de toate zilele. Noi nu luptam pentru ce vrem. Asteptam sa vina de la stat, de la comunitatea europeana sau de la Dumnezeu. De oriunde, numa sa vina, sa aiba gura noastra ce sa manance. Lumea e rea, ca nu e locuri de munca. Nu conteaza ca nu stii sa faci nimic. Cand iti sa omu o matura in brate, dai 2 ore din ea si vrei sa fi platit cat pentru 8. De abia stii sa scrii cand termini liceul, nu iei bacul da vrei sa te angajezi. Termini facultatea fara sa citesti o carte si vrei 1000 de euro pe luna. Lasa ca o sa vina vremuri bune. Pana atunci hai sa mai stam un pic sa nu facem nimic. Nu de alta, dar sa nu fim obositi cand o sa vina binele.
Printre toate astea sunt si oamnei care incearca sa traiasca. Care muncesc zi de zi si fac slalom printr-o majoritate ce lasa bara din ce in ce mai jos. Cei care ajung sa fie atat de scarbiti de sistem isi fac bagajele si pleaca. Idealistii incearca sa schimbe ceva, iar restul supravietuiesc si din ce in ce mai des rabufnesc. Nu avem vana, suntem paralzati si delasatori. Mi-ar fi placut sa vad 5000 de profesori care isi dau demisia toti in aceiasi zi. Sau 5000 de medici. Asa, incet incet ne cernem spre alte zari, sau ne incapatanam sa ramanem aici. Si din toate astea ne ramane doar mistoul. Capacitatea de a ne uita la toate relele si de a rade de ele, de a zambi cand vedem nesimtire si prostie, de glumi cand vedem aroganta si lipsa de educatie. Si chiar daca nu suntem veseli, putem spune cu mana pe inima ca in Romania nu te poti plictisi.
De ziua nationala, numai de bine …
