His story

Dezamagirea e mare, se vede si se simte in fiecare gest, in lipsa unui zambet sau in amaraciunea ce curbeaza buzele, iar cuvintele continua sa curga nestavilite si negandite odata cu bataile de inima, si incet fac prapastie din crapatura dintre suflete. Este atat de frig afara si urma de caldura a unei imbratisari e doar a amintire veche si frumoasa, prezentul este rece si inghetat, iar cand te intorci cu spatele simti singuratatea, firgul si tristetea in fiecare fibra a ceea ce a mai ramas din inima ta. Si atunci iti dai seama ca nu mai sunt cuvinte care sa aline si ar fi putut fi e ireal si mult prea departe ingropat. Fericirea incepe cu a fost odata ...

Fantoma lui Mudava

Adorm cu Discovery mergand, si uneori mai dau cate un ochi la Mircea Badea. De doua zile insa am parte de cea mai amara comedie in cel mai pur stil romanesc, cu paranormali, energii violete, aure si parapsihologi de tot felul. Ma uit cum orice urma de inteligenta dispare de pe ecrane, iar cei care inca isi mai folosesc creierul nu sunt capabili decat sa faca un misto grotesc pe tema unui subiect banal. Haiti nu mai e in prime time, atat timp cat drama unor oameni e mai putin importanta decat flacara violeta si atacul energetic asupra unui prostanac.

Domnule Geoana, sau mai bine zis Bai Mircea! Nu ti-a fost de ajuns cat de penibil ai fost cand ai topait la televizor? Base, marinarul nostru cel mai iubit ... cat de inteligent poti sa fi ca sa te folosesti de "puteri oculte" pe fata? Acum sincer ... Mudava?.

Schimb canalul si-l vad pe Florin Salam si o cantautoare de etnie cum isi propun sa castige preselectia pentru Eurovision cu doua melodii in engleza. Bine naiba ca n-am dat pe acasa, ca era Cabral ...

Asta e Romania de azi, si noi cei care tinem televizorul deschis o tinem acolo unde e. Ma duc acasa si sterg toate canalele ... mai putin Discovery!

Hai sictir

Masa de pranz

Azi masa de pranz mi-a demonstrat ca speranta moare dar nu se preda. Am primit o lectie incredibila de darurie si pasiune de a face lucrurile bine. Cum altfel poate sa fie cand un amic vine la tine, scoate un bon si mazgaleste pe el cateva idei duse intr-o discutie la o farfurie de aripioare de cum sa faca lucrurile mai bine intr-un loc in care deja face mult mai mult decat altii.
Am inceput impreuna un drum acum mult timp, cand mergea pe jos din Drumul Taberei in Pipera, cand astepta sa se faca 5 dimieata sa ia metroul spre casa. A muncit nopti, a ajuns manager de proiect, a crescut o echipa incredibila, s-a incapatanat sa faca lucrurile cum trebuie si inca crede ca el trebuie sa faca lumea sa se roteasca ca altfel s-ar opri.
Sunt norocosi cei care inca profita de pe urma unui caracter mare dublat de un suflet pasionat. Sper sa-l mai tina lupta asta cu morile de vant, si colesterolul lui deja proverbial sa fie de la mancare nu de la stres...